Ma ridic sa respir, ma
ridic mereu si incerc sa respir. Orice as face, sunt moarta inauntru. Sunt
moarta impreuna cu mine. Si niciuna dintre noi nu pare sa isi doreasca sa
reuseasca inapoi.
...Cineva imi pliaza
plamanii rand pe rand, cu maini stranse pe ultimele gauri ale trupului meu.
Inainte ma scurgeam, acum ma strang. Cand eram acolo, imi doream sa fiu aici.
Acum, imi doresc sa fiu acolo. Este o intreaga roata. Se invarte in trupul meu.
Sau trupul meu e o bucata uriasa de plastilina care se intinde pe o roata, ca
un pat al lui Procust care ma impinge catre capete. Ne desparte una de alta. Si,
cu ochii nefiresc indepartati, nu mai reusim sa vedem realitatea cum trebuie.
De ce nu pot sa fiu
stabila pe axa mea ? Sau sa raman pur si simplu la pamant, sa raman
nemiscata acolo atunci cand cuiele mele ma elibereaza si din mine ma desurubez ?
Poti sa-mi faci orice acum. Oricum nu mai am putere pentru nimic.
Dar nu ma strange de
gat pe sina inapoi. Daca ma opresc sa mor, vreau sa ma opresc singura. Vreau sa
mor singura.
Nu vreau sa te ating.
Nu vreau sa ma atingi.
Ma omoara orice
apasare. Nu pot sa ma insurubez in tine.
martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu