Intr-un moment esti
aici si in celalalt – sst ! – nu. Intr-un moment existi si in celalalt ai
incetat... Incetezi asa cum inceteaza buzele mele sa se miste – uneori am
impresia ca ramai suspendat undeva intre buza de sus si dintii de jos, in
primejdie mereu de a fi taiat in capcana pasiunilor mele.
...
Se ia una bucata
pereche de picioare lipsite de atingeri, se adauga dragoste si, intr-o solutie
diluata, fara vise de oameni, fara vise de trupuri, se merge pe trotuarul
sufletelor moarte.
...
Imi ridic mana si-ncep
sa imi contruiesc incet conturul de dimineata.
...
Stralucesti in mine.
Uneori, cand ma
potrivesc in pat sa gasesc pozitia preferata, nu mai stiu care dintre membrele
pe care le ating sunt ale mele, si care sunt ale tale. Trupul meu, daca ma
doare, nu ma mai doare dintr-o singura parte, ci din toate punctele –
prapastiile mele, daca au sa ma prabuseasca vreodata, nu au s-o faca pentru o
clipa, ci pentru toate clipele din lume. Nimic nu mai este cu jumatati de
masura in mine de cand ai aparut tu. Sunt o masura intreaga acum. Sau, cel
putin, una cu virgula, cat mai aproape de o zecimala perfecta.
...
Sunt perfecta in
sufletul tau. Acolo imi gasesc forma perfecta. Acolo e ziua perfecta. Dimineata
perfecta si pozitia perfecta in care sa ma trezesc.
Am alunecat o vesnicie
in trupul tau. Pentru o vesnicie te iubesc, pentru o vesnicie am curs toate
gandurile mele de moarte, toate lacrimile mele in tine, incat uneori am
impresia ca m-am sters de toata viata acolo, in centrul tau bogat, unde am
devenit atat de saraca acum. Daca mi-ai da drumul vreodata, nici nu as apuca
solul fara sa ma scap in propria respiratie.
...
Nu sunt vrednica de a
trai in corpul tau drag. Nu merit sa impart aceeasi inima cu tine. Nu merit sa
ascult aceleasi batai, sa respir acelasi aer.
Nu-ti pot primi
sufletul vesnic. L-as omori cu respiratia-mi otravitoare.
Ai muri, rupt, frant,
sciuntit – ca o zburatoare intr-o plasa, ca o musca pe o geana de paianjen – ai
muri, extaziat, pe limba mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu