-Face parte din
familie acum.
-Nu. Nu face parte din
nicio familie. Eu nu am o familie, eu ma am numai pe mine. Eu nu am casa. « Acasa »
nu e un cuvant pentru mine. Nici un spatiu. Dar trupul meu este.
Daca ai devenit parte
din ceva, esti doar parte din mine.
Eu nu am o casa. Am
numai un trup – traiesc in viata mea asa cum soarele traieste in jurul arcului
sau – mereu acelasi, mereu neschimbat si nimeni nu i-l poate lua inapoi, asa
cum un loc poate sa nu mai fie a doua zi.
Sunt singura in cercul
meu stramt.
Acum, locul s-a
subtiat inauntru si respiram unul prin gaurile celuilalt, lasate deschise cat
mai larg, ca sa putem respira amandoi.
Noi doi nu avem o
casa. Avem un trup.
Eu nu am o familie.
Gandurile-mi sunt singurii tovarasi si sufletul imi este mama, desi nu am vazut-o
niciodata. Acum, esti si tu o parte din mine. Nu mai suntem o singura bataie –
suntem doua – doua inimi, doua perechi de organe, doua respiratii. Noi doi nu
avem o casa ca sa traim in ea. Avem ceva mai mult – avem un trup. Ceea ce
casele nu au niciodata cand bate vantul si se darama intregi la pamant. Noi nu
cadem niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu