M-am straduit din rasputeri sa o deslusesc printre peretii de piatra.
Sa o invat m-am straduit, pe dinafara sa o strang din interior.
Sa o prind, asa cum se contureaza ea si ingusteaza intre picioare realitatea.
Sa o tin pe loc si sa o concentrez ca pe un diluant in toata substanta mea
Sa o intep sa o doara si, intr-un singur punct, sa curga sangele pe foaie
Sa prinda viata imaginea ta.
Dar te impingi ca o gaura neagra in campul meu de forme sa ma absorbi
Inauntru, lumea mea a devenit a ta
Precum era intr-o dimineata de primavara cand ma straduiam
In trupul tau sa iau o alta forma.
Cateodata simteam ca facem aceleasi lucruri in momente diferite
Si ziua se compunea din clipe de mic-dejun si dusuri
Si somnuri luate impreuna
Pentru ca toata realitatea parea mai reala
Si mai putin stramba intre picioarele noastre pe cearsafuri
Cand se indoiau si luau forma perfecta
Cand ma inmulteai si ma dai la patrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu