29 fevrier sous mon ciel

Intr-o singura zi odata la patru ani cerul este asa frumos. Si intr-o singura zi odata la patru ani imi permit sa mi-l imaginez acolo, deasupra paradisului meu parizian, unde m-as putea afla chiar in clipa asta purtata de o raza de soare...

Dar cum nu e asa, prefer sa il visez doar. Caci acelasi cer este, oriunde si-ar intinde obrazul luminos, si la fel de imposibil de atins pentru mine asa cum este pentru toti cei ce il privesc si de acolo, fredonand melancolici pe strazile acoperite cu ultimul praf de nea, un cantec de Edith Piaf...Si atunci surad multumita, printre semenii mei pamanteni dragi, fericita ca ne apartinem unii altora in cele din urma, la fel de naivi si de fantezisti, dar si de neputinciosi ca intotdeauna.

 

 Te salut, cerule drag, si iti promit inca - nu o sa ma opresc pana nu ajung la tine!