vineri, 24 februarie 2012

Motivatia randurilor mele

"(...) La fel stau lucrurile cu multe momente fericite din viata noastra. Descotorisit de povara deciziei si a intentiei, navigand pe marile noastre launtrice, asistam la miscarile noastre ca la actiunile altcuiva, admirand totusi involuntara lor perfectiune. Ce alt motiv as putea avea pentru a scrie toate acestea, acest derizoriu jurnal [...] daca scrisul nu ar avea si el ceva din arta cositului? Cand randurile devin proprii lor demiurgi, cand asist, ca la ceva in chip miraculos nestiut, la nasterea pe hartie a unor fraze ce scapa vointei mele si, asternandu-se pe pagina fara voia mea, imi spun ce nu stiam si nici nu credeam ca vreau, ma bucur de aceasta nastere fara dureri, de aceasta evidenta nepusa la cale, de a urmari fara truda, fara vreo certitudine, cu fericirea uimirilor sincere, o pana ce ma calauzeste si ma poarta.
        Atunci, ajung, in deplina cunoastere si textura a fiintei mele, la o uitare de sine ce se invecineaza cu extazul si gust sublima tihna a unei constiinte spectatoare."
("Eleganta ariciului - Muriel Barbery)

3 comentarii:

  1. Toti scriem din anumite motive,da,care ne marcheaza mai mult s-au mai putin viata si ne-o fac mai blanda sau mau dura..

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place motivatia ei. Priveste din afara catre propria fiinta si detasarea aceasta e de un real ajutor. Poate detasarea creeaza perfectiunea, desi, fara un pic de ajutor, nu se materializeaza nimic.

    RăspundețiȘtergere