Amintirile noului nascut VII

"Revelatia a avut loc cand, la cinci ani, ducandu-ma pentru prima oara la scoala, am avut surpriza si spaima de a auzi o voce care mi se adresa si rostea prenumele meu.
-Renee?intreba vocea, in timp ce simteam o mana prietenoasa care ma prindea de brat.
Eram pe culoarul unde, in prima zi de scoala si fiindca ploua, fusesera ingramaditi copiii.
-Renee?modula in continuare vocea care venea de sus, iar mana prietenoasa nu contenea sa exercite pe bratul meu - limbaj de neinteles - usoare si tandre apasari.
Am ridicar capul, intr-o miscare neobisnuita care aproape ca mi-a provocat ameteala si am intalnit o privire.
Renee. Era vorba de mine. Pentru prima oara cineva mi se adresa spunandu-mi pe numele mic. Spre deosebire de parintii mei, care foloseau gestul sau mormaitul, o femeie, careia ii priveam acum ochii senini si gura surazatoare, isi croia drum spre inima mea si, pronuntandu-mi numele, stabilea cu mine o relatie de care nu avusesem idee pana atunci. M-am uitat in jurul meu la o lume care, dintr-odara, se impodobise, era plina de culori. Intr-o strafulgerare dureroasa, am perceput ploaia care cadea afara, ferestrele pe care siroia apa, mirosul de haine ude, coridorul ingust in care vibra multimea copiilor, patina cuierelor cu carlige de alama pe care se ingramadeau pelerine din postav ieftin... si inaltimea tavanului, la scara cerului pentru o privire de copil.
Atunci, cu ochii mei posomorati pironiti intr-ai ei, m-am agatat de femeia care tocmai facuse sa ma nasc.

-Renee, a reluat vocea, vrei sa-ti scoti pelerina?
Si tinandu-ma strans ca sa nu cad, m-a dezbracat cu rapiditatea unei experiente indelungate.
Se crede in mod eronat ca trezirea constiintei concide cu ora primei noastre nasteri, poate pentru ca nu stim sa ne imaginam si alta stare vie decat aceasta. Ni se pare ca am vazut si am simtit dintotdeauna si, avand aceasta convingere, identificam in venirea pe lume momentul decisiv in care se naste constiinta. Faptul ca, vreme de cinci ani, o fetita cu prenumele Renee, mecanism perceptiv operational inzestrat cu vaz, auz, miros, gust si simt tactil, a putut sa traiasca perfect inconstienta de ea insasi si de univers este o dezmintire a acestei teorii pripite. Caci, pentru a aparea constiinta, e nevoie de-un nume.
Or, printr-un nefericit concurs de imprejurari, se pare ca nimeni nu se gandise sa mi-l dea pe al meu.
-Ia te uita ce ochi frumosi, mi-a mai spus invatatoarea si am avut presimtirea ca nu mintea, ca ochii mei straluceau in acea clipa de toata aceasta frumusete si, oglindind miracolul nasterii mele, sclipeau ca o mie de astri.
Am inceput sa tremur si am cautat intr-ai ei complicitatea pe care o zamisleste orice bucurie impartasita.
In privirea ei blanda si binevoitoare, n-am citit decat compasiune.

In clipa in care ma nasteam in sfarsit, nu starneam decat mila."
(''Eleganta ariciului")