Set fire on the rain

Si daca as fi suficient de nebuna sa iau un chibrit si sa dau foc la ploaie, sa electrizez apa atunci cand curge, ne-as omori pe toti, si as fi totusi satisfacuta ca nu mor singura...
Ca mor in ploaie, in apa pe care o iubesc si care ma linisteste. Ce moarte ar fi mai usoara, mai limpede, mai rapida ca aceasta?
Fara durere.
Doar apa. Si prea multe lacrimi cazute din cer pe care nu vreau sa le mai vad. Vreau sa se termine odata. Vreau lumina. Si caldura.
Daca boabele astea incolore ce cad s-ar transforma in petale de foc, as putea sa vad lumea arzand intr-o oglinda rosie prin ploaia de la fereastra, absenta, si tot nu as simti nimic. Prin picaturi rosii, transparente, te-as vedea doar pe tine, oriunde esti, in ultima secunda, inainte sa te prabusesti pe asfaltul de un rece curios, caci sangele nu este rece decat in imaginatia mea. Si totusi, de ar cadea din cer sub forma de ploaie, rece ar fi, caci rece-i si apa in drumul ei spre pamant, cand se sparge de caldaram in cioburi ascutite si-ti taie pielea frumoasa de tanar, de barbat, de iubit, lasandu-ti o cicatrice lucioasa ce se va topi la primul meu sarut.