Cinism

"Sa aspiri la astri
In bolul cu pestisori
Aurii sa sfarsesti.

Dupa toate aparentele, din cand in cand, adultii isi fac timp sa sada si sa contemple dezastrul care e viata lor. Atunci se lamenteaza fara a intelege si se intreaba despre angrenajul care i-a dus acolo unde nu voiau sa ajunga. Ba, cei mai inteligenti fac din treaba asta chiar o religie: ah, desertaciunea demna de dispret a existentei burgheze! Sunt unii cinici de genul asta care cineaza la masa parintilor: "Ce s-a intamplat cu visurile noastre de tinerete?" intreaba ei cu un aer dezamagit si satisfacut. "S-au evaporat si viata-i o catea." Detest aceasta falsa luciditate a maturitatii. Adevarul e ca sunt ca toti ceilalti, niste pusti care nu pricep ce li se intampla si care se joaca de-a tipii duri cand de fapt le vine sa planga.

E totusi usor de inteles. Ceea ce nu-i in regula este ca toti copiii cred in vorbele adultilor si, deveniti adulti, se razbuna inselandu-si proprii copii. "Viata are un sens pe care-l cunosc doar oamenii mari" este minciuna universala in care toata lumea e obligata sa creada. Cand, la varsta adulta, intelegi ca nu-i adevarat, e prea tarziu. Misterul ramane intact, dar toata energia disponibila a fost demult irosita in activitati stupide. Nu mai ramane decat sa te anasteziezi cum poti, incercand sa-ti maschezi faptul ca nu gasesti niciun sens vietii tale si-ti amagesti copii pentru a incerca sa te convingi mai bine pe tine insuti.
[...]Oamenii cred ca aspira la astri si sfarsesc ca niste pestisori aurii intr-un bol. Ma intreb daca n-ar fi mai simplu sa le explice de la inceput copiilor ca viata e absurda. Asta ar rapi cateva momente bune ale copilariei, dar i-ar aduce un castig considerabil de timp adultului - fara a mai pune la socoteala ca l-ar cruta de cel putin un traumatism, cel al bolului."
("Eleganta ariciului" - M. Barbery)