Willst du eine chokolade?

"Poti sa iubesti un om pentru ca merge pe acelasi drum cu tine in fiecare dimineata sau in fiecare miez de noapte. Poti sa iubesti mult un om invatandu-l sa iubeasca oamenii, deci si pe sine. Poti sa iubesti oamenii cum nu i-a iubit si nu-i va iubi nimeni niciodata, dar nu poti cere nimanui sa te iubeasca."
M.F.

Nu gasesc o placere mai mare decat in cea a transportului in public, in metrou mai ales, cand, asezata pe scaun fata in fata cu ceilalti pot sa-i privesc in voie, linistita, comtemplandu-le gesturile si chipurile contorsionate de sentiment.
O privire fugara, o tresarire la simtirea ei, o fixare nervoasa, o inrosire brusca a fetei dinspre urechi spre varful nasului, o intoarcere taioasa a capului...
O femeie asezata picior peste picior, o femeie degajata descheindu-si nasturii de la mantou si facandu-si vant cu coltul de la fular, o alta intinzandu-si un picior imbracat in cizma neagra si blue jeans obosita pe podeaua murdara. Un barbat cu manusile de piele impreunate in maini, prabusit pe scaun cu picioarele despartite, aruncate in bocancii negri de pe care picura zapada de afara. O picatura de transpiratie alunecand pe tampla umeda de care se lipesc in onduleuri intunecate fire de par, maini impreunate intr-un gest linistitor pe copertile unei carti, maini nervoase batand darabana pe geamurile de la usi.
Stau si imi spun ca m-as putea indragosti de fiecare dintre ei, ca ma pot lega de gesturi si chipuri pe care nu le-am mai vazut vreodata, dar care ma intriga prin natura lor neobisnuita. Si atunci, cand stau atat de aproape, imi spun cum ar fi daca as putea atinge toate aceste figuri fugitive care mi se deruleaza in fata ochilor lacomi ca o rola de film. Desi sunt langa mine, parca sunt departe, deoarece vin si pleaca ca actorii de acolo, prea aproape ca sa fie adevarati. Prea putin ca sa ii pot cunoaste cu adevarat, dar indeajuns cat sa ii pot iubi.
Cand ii vad, ma simt ca si cum nu as fi, caci invizibila sunt, asa cum spectatorul pe scena vietii este, privindu-i pe ceilalti. Iubindu-i. Caci sa-i iubesc e atat de usor - usor cum este cand apleci manerul de la geam si lasi iarna sa patrunda inauntru, cand simti fulgii albi si multi pe obraji si te fac sa zambesti. Cand ii iubesti pe fiecare in parte si ii gusti pe buzele sarate si ii simti topindu-se pe piele. Atat de putin, si totusi... au fost acolo. Atat de multi si totusi, iti poti aminti pentru ce l-ai iubit pe fiecare in parte.
Asa cum inca mai iubesc un copil care, urcand impiedicandu-se pe treptele de la metrou, balmajea cuvinte fara inteles, cuvinte incantatoare, gangurind a bucurie la intrebarea atat de placuta a mamei, o nemtoaica blonda cu ciucurii cazuti de la o caciula veche acoperindu-i gura : "Willst du eine chokolade?".