marți, 2 octombrie 2012

Dogville in varianta mea



Orasul cainilor. Este singurul oras care (nu) a contat. Singurul loc care (nu) a meritat sa existe. Singurul loc pe care creatorul (nu) l-a iubit. Singurul loc pe care eu nu l-am iubit.


Si totusi, este locul in care m-am nascut. Este locul in care toti ne-am nascut. Este locul care respira si se misca si traieste prin noi. Care zgarie pamantul si zgarmane prin noroi, se balaceste prin mlastini si sta pe vine sa-si priveasca mizeria cu atentie cum iese din el de parca ar conta pentru cineva. Care nu simte si nu vorbeste, si practic nu exista, daca nu ar fi praful de pe cer si gaurile negre din trupul nostru sa ne aminteasca de el. Corpurile noastre sunt despicate, in mai multe locuri, stangaci si brutal, de niste gheare neexperimentate care isi fac loc prin noi cu de-a sila si exista numai prin noi si se zbat in golurile dintre bataile inimii noastre, atunci cand ne indoim de noi.
Primul sunet care s-a auzit pe acest teritoriu se poate sa fi fost cand s-a nascut primul copil, si a fost mai mult ca un scheunat plangacios de caine. Si scheunatul a continuat mult timp, si a innebunit linistea din jur, a facut cerul sa planga de exasperare, si copacii sa-si scuture frunzele de suparare. Apele s-au nelinistit si au inceput sa se sparga, iar animalele au inceput sa se agite, fugind care incotro si ascunzandu-se in barloage de teama. Pentru ca sunetul acela nu numai ca era ceva nefiresc. Sa plangi nu era nefiresc. Dar pentru prima data in lumea aceasta pura si libera, era ceva… rautacios. Strigatu-i insistent nu cauta ajutor, ci durere. Chicotitu-i sugrumat ii iesea din gatul mic si indesat cand, innebuniti, cei din jur incepeau sa strige la randul lor, si sa-si sfasie carnea unii de pe altii de disperare. Ca innebunit de placere, strigatu-i se transforma in raset, si copilul chiuia printre tipetele indurate din jur, era ceva neinteles pentru societatea asta pura si nemurdarita de nimic. Era ceva nou. O incercare disperata de a atrage atentia, de a poseda, de a lovi, de a strange si strange gatul care se intinde sa te sarute, pana la sufocare. Ceva uman.

2 comentarii: