joi, 16 februarie 2012

Cinism

"Sa aspiri la astri
In bolul cu pestisori
Aurii sa sfarsesti.

Dupa toate aparentele, din cand in cand, adultii isi fac timp sa sada si sa contemple dezastrul care e viata lor. Atunci se lamenteaza fara a intelege si se intreaba despre angrenajul care i-a dus acolo unde nu voiau sa ajunga. Ba, cei mai inteligenti fac din treaba asta chiar o religie: ah, desertaciunea demna de dispret a existentei burgheze! Sunt unii cinici de genul asta care cineaza la masa parintilor: "Ce s-a intamplat cu visurile noastre de tinerete?" intreaba ei cu un aer dezamagit si satisfacut. "S-au evaporat si viata-i o catea." Detest aceasta falsa luciditate a maturitatii. Adevarul e ca sunt ca toti ceilalti, niste pusti care nu pricep ce li se intampla si care se joaca de-a tipii duri cand de fapt le vine sa planga.

E totusi usor de inteles. Ceea ce nu-i in regula este ca toti copiii cred in vorbele adultilor si, deveniti adulti, se razbuna inselandu-si proprii copii. "Viata are un sens pe care-l cunosc doar oamenii mari" este minciuna universala in care toata lumea e obligata sa creada. Cand, la varsta adulta, intelegi ca nu-i adevarat, e prea tarziu. Misterul ramane intact, dar toata energia disponibila a fost demult irosita in activitati stupide. Nu mai ramane decat sa te anasteziezi cum poti, incercand sa-ti maschezi faptul ca nu gasesti niciun sens vietii tale si-ti amagesti copii pentru a incerca sa te convingi mai bine pe tine insuti.
[...]Oamenii cred ca aspira la astri si sfarsesc ca niste pestisori aurii intr-un bol. Ma intreb daca n-ar fi mai simplu sa le explice de la inceput copiilor ca viata e absurda. Asta ar rapi cateva momente bune ale copilariei, dar i-ar aduce un castig considerabil de timp adultului - fara a mai pune la socoteala ca l-ar cruta de cel putin un traumatism, cel al bolului."
("Eleganta ariciului" - M. Barbery)

2 comentarii: