Daca iti opresti respiratia, dragule, si
timpul incetineste.
Daca iti opresti respiratia, bataile
inimii tale se intetesc.
Daca o opresti indeajuns de mult timp,
bataile au sa ajunga tunete in peretii lumii acesteia, si tot Pamantul, de la
cer si pana in miezurile lui de lava va afla cat ma iubesti.
Daca tu ma iubesti, soarele insusi incepe
sa paleasca sub lumina ta. Daca tu iubesti, florile toate se ofilesc de caldura
ta, marile toate seaca si norii toti se sfarama sub puterea ta.
Daca tu iubesti, animalele mor si cele
care au murit deja freamata nelinistite sub Pamant. Pasarile cad din cer si
marile toate se polueaza de iubirea ta.
Daca tu iubesti, lumea toata se strange sa
se sinucida de frumusetea ta.
Daca tu iubesti, devii Antichristul
acestei lumi, pentru ca dragostea ta e mai puternica decat creatia lui
Dumnezeu.
Iar noi murim – murim sub sentimentele
tale – caci sub creatia Lui putem respira, dar sub atata fericire nu. Sufletele
noastre innebunesc si se auto-distrug cu ochii spalati de atata lumina care
tipa sa le striveasca organele de prea plin. Murim, murim, ne sinucidem de
greutatea atatei fericiri. Pentru ca sufletele noastre nu sunt suficient de
bune pentru ea.
Eu. Nu sunt suficient de buna pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu