Innsbruck* (Ich muss dich lassen)

“In this farewell
There's no blood
There's no alibi
Cause I've drawn regret
From the truth
Of a thousand lies”

("What I've done" - Linkin Park)

*Trebuie sa te parasesc

(In aceasta despartire nu este nicio despartire.)

In aceasta despartire nu este nici « mine », nici « tine » - ci doar un « noi » care a murit demult, si acum trebuie sa-si citeasca propriile necrologuri inainte de plecare. In aceasta despartire nu este durere – caci ea a disparut demult – nu este ocara – caci eu nu cu rautate vorbesc de gandurile despre noi fericite – si nu este nici sange – caci nu cu rani vreau sa ma despart din inima ta, ci cu o operatie de extirpare bine-venita.

Eu nu cu rautate am vrut sa-ti ingenunchez sufletul spre mine, eu nu cu 21 de arme ti-am tintit inima si ti-am gaurit interiorul cu gloante, eu nu cu durere am vrut sa-ti golesc trupul de amintirea mea. Dar ele s-au intins totusi spre tine si, fara vrerea mea, am ajuns sa te lovesc, am ajuns sa dau in trupul odata drag, am ajuns sa plesnesc pielea candva sarutata cu disperare, si am ajuns sa frang intre degetele mele toate particelele din tine pe care le-am iubit vreodata, razbunandu-ma pe sentimentele tale pentru golurile inexplicabile alor mele.

Nici eu nu stiu cand am incetat sa te iubesc. De ce – cum a incetat inima mea sa se intoarca dinspre tine, ca spre polul ei firesc, dintotdeauna – de ce – cum a incetat sufletul meu sa pretuiasca sub cerurile sale amintirile adanc sadite despre tine – atat, atat de adanc inradacinate acolo incat as fi crezut ca mai degraba m-as sinucide de persoana mea, decat sa ma lipsesc vreodata de a ta din pamanturile negre din mine. Te iubeam, asta stiu – te iubeam – asta stiam. Daca stiam un lucru cu siguranta, acel lucru era intotdeauna despre tine. Dar de ce acum, cand imaginea ta se aminteste atat de rareori in apele senine din mine, ea este mai vaga si mai fara de gust ca ploile calde pe timp de vara – slabe si inconsistente – slaba si inconsistenta in sufletul meu, in desene sterse despre tine. In desene uitate despre tine, caci eu imi amintesc foarte bine cat de bine iti cunosteam portretul trupului zugravit intr-al meu dimineata. Cat de bine te gustam pe tine sub razele Lui scrutatoare in zori, cand formele tale le zaream sub el, si pe ale mele nu – nu ! pe ale mele atat, atat de putin, cand viata mea si toata iubirea mea erau toate despre tine.

Imi spui sa nu te parasesc – nu, nu ii cere saracului – nenorocitului suflet al meu – chiar si cruzimea aceasta. Imi spui sa nu plec – nu, nu ii cere sa se intoarca, nu ii cere sa abata drumul inca o data si sa rataceasca iar pe cai nesfarsite din iadurile intunecate din el. Imi spui sa nu te pierd pe tine. Dar de ce trebuie, prin aceasta, sa ma pierd pe mine pentru inca o data ?...

21 – 21 de arme ne ingenuncheaza inca o data sufletele in noaptea cruda. 21 – 21 sunt ranile noastre in lumina neagra a soarelui ascuns – 21- 21 sunt tipetele noastre in haurile infernale pe care nu le aude nimeni nicicand. 21 – 21 sunt sentimentele care au murit in seara aceasta – 21 -21 sunt gramele pe care le-am pierdut dezlipindu-ti sufletul de mine. 21 – 21 sunt gaurile din noi acum – 21 – 21 de gloante infipte adanc in inimi ce nu vor mai bate nimic, niciodata.

Dar asta nu este o despartire. Iar eu nu te ocaresc, nu te invinovatesc, nu te acuz de moarte. Caci, vezi tu, ea nu este numai a ta. Caci nici nu s-ar putea altfel ca, uitandu-te adanc in ochii prapastiei, ea sa nu se uite inapoi in tine. Ca, aruncandu-ti sufletul inauntru – ca, aruncandu-te pe tine, o parte, un fragment ce a fost odata un intreg, un « eu » ce a fost odata un « doi » - in golul de nesfarsit al nimicului, acesta sa nu se arunce inapoi in golurile din tine, sa salasluiasca in ranile ce te-ar seca altfel de viata pe dinauntru. Vezi tu, moartea iti este datoare cu o viata dupa tributul atat de insemnat oferit. Dumnezeu – iti este dator. Cu viata, dupa ofranda de moarte, atat de insemnat oferita. Cu nemurire, dupa murirea ta, atat de insemnat oferita...

Eu mi te-am daruit Tie. Tu... o sa mi te daruiesti mie inapoi ? Eu am murit pentru a Te lasa pe Tine sa traiesti. Tu – ai sa mori candva inapoi, ca sa ma lasi si pe Mine .. sa traiesc ?