“God, love and rest my soul
With this sun down, never ending”
With this sun down, never ending”
Gaseseste-ma si
iubeste-ma in noptile de intuneric violet, pe cand ma odihnesc in iarba murdara
de sangele uscat ale atator spirite moarte ingropate aici, nemiscata,
neclintita sub vraja pogorata asupra mea, ingropata sub durere si sentimente
sfarsite, putrezite demult peste mine. Sunt aici, sub vraja soarelui
halucinant, de pulpa rosie, ce se coace tot mai adanc in noaptea incremenita,
ca un mar fermecat spanzurat asupra noastra, a tuturor, aducator de inselaciune
si pacat intunecat.
...si nu pot sa ma mai
misc, nu mai pot sa privesc in noaptea blestemata, dincolo de asta iarba
neagra, inalta care ma inconjoara, caci ea sta amenintatoare, ca un hoit
deasupra mea sub semnul marului ucigas.
Umbra lui ma urmareste. Irizatiile lui
rosietice ma ard pe spatele intors spre el cu limbi gretoase de lava gheenei. Greutatea
lui... ma apasa. De parca eu as fi cea care ii suporta caderea in pamantul de
dedesubt, si nu cerul – el, nesigurul, slabitul crainic al fiintelor lumii de
Jos catre divinitatea ce le-a intors spatele – el, nenorocitul, ramas singur sa
slujeasca proiectia lumi decazute, ca o stafie inghetata pe peretii intregii omeniri,
sa o poarte, sa o priveasca, condamnat sa traiasca in insasi prezenta lui - a murdarului, nemilosului calau – marul sangeriu
– fructul noptii ultime, al noptii in care cerul si lumina a mai privit o data
spre noi inainte sa se inchida. Si sa ne stranga in intuneric, taindu-ne
plamanii si tulpinile care ne legau de cer – sa nu mai respiram viata, sa nu
mai vedem inaltul, trairea, frumosul... si sa ne acceptam soarta cu sufletele
iesite catre pamantul deschis sub noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu