marți, 5 noiembrie 2013

The Curse



“God, love and rest my soul
With this sun down, never ending”

Gaseseste-ma si iubeste-ma in noptile de intuneric violet, pe cand ma odihnesc in iarba murdara de sangele uscat ale atator spirite moarte ingropate aici, nemiscata, neclintita sub vraja pogorata asupra mea, ingropata sub durere si sentimente sfarsite, putrezite demult peste mine. Sunt aici, sub vraja soarelui halucinant, de pulpa rosie, ce se coace tot mai adanc in noaptea incremenita, ca un mar fermecat spanzurat asupra noastra, a tuturor, aducator de inselaciune si pacat intunecat.
...si nu pot sa ma mai misc, nu mai pot sa privesc in noaptea blestemata, dincolo de asta iarba neagra, inalta care ma inconjoara, caci ea sta amenintatoare, ca un hoit deasupra mea sub semnul marului ucigas.
Umbra lui ma urmareste. Irizatiile lui rosietice ma ard pe spatele intors spre el cu limbi gretoase de lava gheenei. Greutatea lui... ma apasa. De parca eu as fi cea care ii suporta caderea in pamantul de dedesubt, si nu cerul – el, nesigurul, slabitul crainic al fiintelor lumii de Jos catre divinitatea ce le-a intors spatele – el, nenorocitul, ramas singur sa slujeasca proiectia lumi decazute, ca o stafie inghetata pe peretii intregii omeniri, sa o poarte, sa o priveasca, condamnat sa traiasca in insasi prezenta lui  - a murdarului, nemilosului calau – marul sangeriu – fructul noptii ultime, al noptii in care cerul si lumina a mai privit o data spre noi inainte sa se inchida. Si sa ne stranga in intuneric, taindu-ne plamanii si tulpinile care ne legau de cer – sa nu mai respiram viata, sa nu mai vedem inaltul, trairea, frumosul... si sa ne acceptam soarta cu sufletele iesite catre pamantul deschis sub noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu