In serile acelea obisnuiam sa vin acasa si sa
fac toate lucrurile obisnuite posibile in felul meu obisnuit imposibil de
inutil.
Obisnuiam sa vin acasa si sa fac lucruri pe
care nu era absoluta nevoie sa le fac. Dar le indeplineam pe fiecare in parte,
fara sa cracnesc, sau sa ma dezbar de obiceiurile mele.
Obisnuiam sa vin acasa si sa ma dezbrac de haine,
de lume si sa mananc ; sa imi beau cana de ceai dupa, si sa ma duc la
culcare in fiecare noapte, la aceeasi ora. Dar nu era absoluta nevoie sa le fac
in ordinea asta. Obisnuiam sa privesc aceeasi emisiune nenorocita la televizor
sau sa ma uit la acelasi film in fiecare saptamana, pentru ca nu stiam la care
altul sa o fac, dar nu era absoluta nevoie sa ma uit la ceva. Obisnuiam sa imi
pregatesc lucrurile, si cartile, si hainele pentru a doua zi dimineata cu o
seara inainte, dar nu era absoluta nevoie nici aceasta. Obisnuiam sa ma spal si sa o sarut pe mama de
noapte buna in fiecare seara, dar nu era absoluta nevoie. Puteam sa ne lipsim
amandoua de acel sarut. Obisnuiam sa dau drumul la calculator si sa ma uit ore
in sir la fotografii cu peisaje unde nu aveam sa ajung niciodata, ori cu oameni
pe care nu aveam sa ii cunosc niciodata, si sa scriu despre toate acestea, dar
aveau sa ramana reale numai in mintea mea, pentru totdeauna. Dar nu era
absoluta nevoie – sa le privesc, sau sa ramana ireale.
Obisnuiam sa ma trezesc in fiecare dimineata la
aceeasi ora si sa ma duc la serviciu si sa vorbesc cu toti oamenii aceia, fara
sa imi provoace nici cel mai mic sentiment. Dar nu era absoluta nevoie sa fiu astfel
ori sa fiu acolo defel.
Obisnuiam sa ma trezesc in fiecare dimineata la
aceeasi ora. Dar nu era absoluta nevoie – puteam sa intarzii.
Obisnuiam sa ma trezesc in fiecare dimineata.
Dar nu era absoluta nevoie – puteam sa nu o fac, caci nimeni nu mi-ar fi
observat lipsa, si nici eu nu as fi observat de era noapte sau zi cand ma trezeam,
caci toate erau asemenea pentru mine.
Obisnuiam sa ma trezesc. Dar nu era absoluta nevoie – puteam sa nu ma mai trezesc.
Niciodata.
Iar singurul lucru pe care era absoluta nevoie
sa-l fac era sa te iubesc pe tine. Si a fost singurul lucru pe care nu
l-am facut niciodata.
Desi era absoluta
nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu