luni, 10 februarie 2014

I Supunand


Ingenunchez flori in parul meu si supun demoni in palma mea.

Planetele se invart in jurul meu, lunile isi pleaca fetele cand trec eu, iar sorii au incetat demult sa mai straluceasca in umbrele mele.  Stelele au inceput sa taca si e liniste acum. Lucrurile incep treptat sa revina la normal. E atata calm, atata culoare acum - lumea se stergea prea mult in colturi din ceilalti, si simtisem cum apa ei involburata, de prea mult, de prea putin totodata, incepuse sa depuna rugina in sufletul meu. Nu am mai putut-o suporta. A trebuit sa o opresc. Lumea toata a adormit, supusa la pamant sub genele mele, pana cand ma voi indura sa o trezesc inapoi. Dar ma tem ca eu am plecat deja din ea si ea a ramas goala inauntrul celuilalt eu al meu.
Din pacate, niciuna dintre noi nu simte nevoia sa o/se trezeasca.
Vrem doar sa mergem mai departe.
Nu asa ai spus candva?..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu