...Si despre dor

Inca ma gandesc la tine in fiecare zi. Ma gandesc la tine mai mult decat ma gandesc la mine. Esti prezent in fiecare gand, asa cum fiecare fulg e prezent la locul lui printre celelalte in castronul meu cu cereale de dimineata, atunci cand ma hotaresc ca sunt suficiente si pun lapte peste ele sa le mananc. Tot asa te iau si pe tine, tot asa te mestec si pe tine – aluneci in interiorul meu – de un infinit de ori, fara graba, incercand sa rumeg ideea perfecta despre tine, asa cum se reflecta ea in gusturile organelor mele – si ele toate sunt pasionate numai de tine in ultima vreme, nu mai pot gandi si trai nimic altceva. Ai devenit gustul lor preferat – tu – un gust pe care nu l-au avut niciodata. Incearca inca sa ajunga la acea idee, dupa procese lungi de reflectare in pungile de lichid, celulele visand la inima vise despre o alta care nu mai bate de mult langa cerul alei mele.

Te iau si te mestec fara de graba, incercand sa te caut inauntrul prapastiilor bolnave dintre minunile tarii de dedesubt – caci tu esti pierdut acolo, si iti schimbi mereu locul in corpul aglomerat de nimicuri si nimicuri noi. Tu esti singurul lucru important din mine care merita sa fie gasit. Si totusi nu esti nicaieri. Nicaieri nu-mi esti.

Fiecare organ se intoarce spre un altul, mereu spre un altul, mereu fara incetare, cautand in fata din oglinda chipul ratacit; fiecare picatura isi asculta ecoul in conductele grele de sange, asteptand strigatul de ajutor pe care ingaimat de te-ai fi inecat in marile mele intr-un moment de neatentie ; fiecare te cauta, rascolind si ravasind totul in cale pentru a gasi chiar si punctul despre tine care vine sa incheie propozitiile mele fara de sens care se scurg prin capul gaurit de durere, acea idee ce poate s-a pierdut, adormita pe patura de carne undeva. Mereu face asta. Crede ca joaca crichet cu Regina, dar inima rosie o micsoreaza de fiecare data intr-atata in pizma ei, incat sufletul o rataceste, transformata si mica de rusine, prin cotloanele de negura. E mereu acolo. Oricat s-ar pierde de mine, noi stim ca ne avem fara sa ne gasim vreodata.

Esti mereu acolo. Si plec in cautarea ta de fiecare data cand vreau sa evadez, intrand prin gura cea rece inapoi in gaura mea, atunci cand mi se face dor sa-mi amintesc de chipul tau si vreau sa uit de fantoma trista din oglinda. Dor de chip, de maini – de voce, singura voce care-mi canta in trupul bolnav de spasme, facand sangele sa danseze intre sarutari – vocea care face sa nu mai fie asa de tacut totul, asa de trist intre partile mele. Care umple spatiile dintre ele. Care anuleaza spatiile dintre ele... Si imi amintesc tot mai des de ultima vreme .

De aceea cred ca si doare asa tare – corpul mi-e incordat si inima contorsionata in permanenta, asteptand in orice moment gandul sa o calmeze, impingand-o cu grija si fericire inapoi la locul ei, in causul de piele.

Vine tot mai rar. Imi vine tot mai rar. Alte atingeri vin sa astampere corpul bolnav, alte sarutari inchid gaurile dintre buze, alte maini gaurile dintre palme, acolo unde ne-am dezlipit... Alte maini care vin sa lipeasca, desi nu stiu naivele ca nu e nimic de facut. Si nu sunt niciodata despre tine, niciodata in tine – niciodata tu, oricat de moi, oricat de calde plutind si stralucind a stele in axa mea rasucita si indoita pe orbita – si-mi este rau ca le sunt asa – si-mi este rau ca-mi sunt impotente ale mele, sa nu se poata construi singure la loc si sa strige dupa ajutor intr-un corp prea slab ca sa poata striga dupa tine, asa cum trebuia. Nu iubesc mana care ma ingrijeste. Nu ma iubesc pe mine, deci.

Te iubesc pe tine. Si te caut, mai mult ca pe mine, ca niciodata. Acum ca bratele au inceput sa imi cedeze de tot... Acum ca totul a inceput sa plece din mine, din ceilalti, din tot – intr-o lume in care totul se lipseste de tot si de toate, eu sunt singura care a incetat sa mai caute lipsa, pentru ca nu era o lipsa despre mine. Intr-o lume in care totul e o lipsa despre tot, eu sunt o lipsa despre tine. Dar nu ma pot umple niciodata inapoi. Nu pot acoperi niciodata lipsa, pentru ca nu este nimic de acoperit in durere.

Nimic despre rusine. Doar despre tine. Si despre dor...