joi, 6 februarie 2014

Poem de fermecare



Sunt o fantoma, o himera ucigasa cu aripi, sunt o noua specie de zburatoare. Sunt o fantana arteziana care plange cu sange lacrimile amare de dedesubt, sunt un lac vulcanic. Sunt o creatura de apa, sunt un mort fara de ochi – sunt sirena care nu sufera niciodata pentru ca nu are apa sa-i stea marturie pe obrajii ei impietriti de are. Sunt un Lucifer de apa, sau o Morgana cu gand de moarte in forma unei fete. Cand sunt langa tine, judecata-ti o ia razna; cand nu sunt, nu mai ai judecata deloc. Sunt visul cu aripi care te coboara sub pamant ; sunt visul cu spaime de sub patul tau in noptile de nesomn ; sunt visul pe care numai cu animalul de plus strans la piept il puteai alunga in clipele de singuratate, cand numai luna fara chip iti statea de paza. Devino-mi din nou copil, dragule, si intoarce-te din nou la mine. De visele de moarte si de iubirea de demoni niciodata n-ai sa poti scapa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu