II Ingenunchind

"Extraterestrul o atinse. Ea ceda surazand."

Robert Serban

Am asteptat cu rabdare in strada sa vad, ascunsa dupa ziduri, cum alearga diavolii in mijlocul zilei, pe nevazute, in valuri de sange transparent. O furtuna, un vaiet, un chiot, un scrasnet, un tais de lama – oare cum trebuie sa sune cursa lor ? Cat de rapida, cat de ascutita pe langa urechile mele – am sa-i aud macar ? Am sa fiu vrednica de asta, oare? Au sa ma doreasca macar ?...

 

In visele mele, dansez cu diavolul in vise de spuma, in planuri de fum, in imagini de sentimente grafice, iar atingerile lui pe soldurile mele se simt ca picaturile de sange groase curgand in lava fierbinte din pantecele meu. E o explozie acolo. E explozia dinafara.

E soarele dinauntru. Soarele meu. Razele mele de culoare perfecta.

Nu le vad. Nu le simt. 

Doar le aud. Si cred ca ma taie - da - cred ca ma taie razele mele. Cred ca ma taie razele mele din foc neceresc. Oh, neceresc, nu.. 

Si nu ma doare. Nici macar pentru o secunda. Caci, in lipsa ideii de durere, pot canta in sfarsit versul de sfarsire..

(Culoarea ta - incep sa o ghicesc. Si nu e o imagine, nu e un gust. E un sunet.

Culoarea ta e un sunet inauntrul meu.

Si dansez, dansez pe notele mele din tine, pe tinele meu din mine, la nesfarsit...

La nesfarsit, dragule, la nesfarsit...

Si nu pot, nu pot sa il/ma opresc.

Nici nu vreau. )

Traiesc sfarsitul la infinit.

Si nu mai sunt continua inauntrul meu. Nu mai sunt continua, ma scurg. Ma rup, ma cad, ma dor, ma desenez constant fara de durere, pentru ca durerea e un cantec inauntrul meu - eu am devenit toata un vers - si cad, cad de pe hartie in sfarsit, taindu-ma in marginile ei si improscand cu durerea mea nevazuta peste tot in jur. Doar tu o poti auzi.

Doar tu ma poti auzi cantand.

Iar eu rad...eu rad.
Rad in visele mele despre tine. Un ras nesfarsit, prelung...
...cum nu a mai fost inainte.

Exist, sunt.

Ma continui...

...in siruri neterminate de linii si puncte la nesfarsit, la nesfarsit...