Cusatura

Acul trece o gaura – vechea, familiara lovitura – lasand libera trecerea intre partile mele constitutive si restabilind o conexiune in golurile secrete dintre muschi. Durerea lasa un spatiu liber in mine si, inainte sa apuce sa arda, pe acolo te cobori tu si, cu trup sinuos, te largesti si te ingustezi in goluri din mine, si distrugi cu limba pereti durerosi de striatii crescuti in locuri ce nu le credeam niciodata atat de joase inainte. Atat de grele in pamantul gros ce tragea din mine de o lunga vreme, tanjind dupa cavitatile mele goale sa le umple cu moarte.

Acum tu esti aici sa protejezi moartea din mine, sa protejezi goluri din mine cu plinurile tale – si te-ai asezat in mine, si stai acolo ca in paturi calde de muschi – si nu te clintesti, ramanand in interiorurile mele uneori chiar zile intregi – linistit si respirand peste mine greu, profund in locuri unde nicio durere nu mai are acum acces. Si nimeni nu mai cuteaza sa intre in spatii din mine, si nimeni nu mai spioneaza haurile de spuma acum ca esti tu acolo, privind cu raceala in ochii intrusilor, si cu caldura inapoi spre mine, in ochi atat de goi din mine care s-au umplut de iubire.

Esti iubita mea – n-am sa ma supar de-ai sa vii sa ma lovesti, sa ma intepi in capetele tale spinoase, in albastru rece de otrava – vreau sa vii sa te-ncalzesti in mine – vreau sa ating durerea, vreau sa prefac veninul in placere – pentru ca tu esti durerea mea, dragostea mea... Vreau sa ne doara, dar vreau sa ne doara impreuna. In intuneric fantomele nu dispar si demonii nu slabesc ei lanturile noastre, ci doar ne aduc impreuna, si doar ne dor impreuna ; si intunericul nu se sterge, si intunericul nu se strange... Si realitatea nu moare – doar ramane – undeva acolo, levitand ca o lama de cutit spanzurata ezitant asupra noastra – ca focul de arma inainte de lovitura cand moartea intarzie sa vina. O intarziem doar putin. Si ne linistim unul pe altul, recomfortand spatii in ceilalti pe care le avem asa intinse-n noi, si calmam rani pe care credem ca ii ustura si le supura sa se rupa in trupurile lor, doar pentru ca in sufletele noastre s-au indoit si s-au ros demult...

Doar pentru un moment intunericul nu mai pare asa de rau. Si doar pentru un moment cred ca te iubesc, si doar pentru un moment cred ca suntem capabili sa traim, si ca suntem infiniti – si ca suntem intregi, si ca suntem rotunzi si fara unghiuri, si fara ascutisuri, iar ranile noastre au disparut... – dar imediat te dezlipesti, si imediat ma smulgi – iar sangele incepe sa-mi dea in gauri din tine. Si vechea dorinta morbida vine sa ma doara... iar trupu-mi muritor uita promisiunea facuta.