Trebuie sa notezi
totul, sa nu pierzi nimic din vedere – trebuie sa observi totul si sa
povestesti totul, iar si iar – ca sa traiasca – iar si iar. Trebuie sa inchizi
totul inauntru – sa tii realitatea acolo – sa o strangi pe toata si sa adulmeci
tot ce poti din ea acolo – inauntru – astfel incat ea sa devina despre tine,
iar tu sa poti fi despre ceilalti, la randul tau.
Trebuie sa te strangi
inauntru. Trebuie sa te povestesti inauntru. Trebuie sa te continui – mare si
nou, dar mereu al tau si mereu in intuneric, pe ascuns, unde nimeni nu te poate
vedea...
Realitatea incepe sa
se piarda treptat. Gaseste-o.
Realitatea se pierde
incetisor undeva intr-un colt al lumii pe care n-o mai poti gandi, si n-o mai
poti percepe, caci ea nu mai este despre tine – iar in ei incepi sa te
regasesti atat de putin in ultima vreme. Realitatea mea incepe sa se
rataceasca. Cand o vezi, doar prinde-o usor de picior si adu-o inapoi. Pentru
binele tau, nu-i da mai da drumul halalau – nu se poate descurca de una singura
in lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu