Fixare

-Inceteaza sa te mai holbezi la mine...

Prietena mea statea in stanga mea pe banca, foarte relaxata, privindu-ma fix in ochi, ca o pisica, cu mainile incrucisate peste pieptul frematand linistit, asa cum statea intinsa.Nu stiu cum, dar deodata am avut sentimentul sanilor ei calzi, stransi in tricoul decolorat de soare – si aproape ca as fi putut simti mirosul luminii aurii adanc topite in pielea ei, inauntrul causului de par blond respirand intre oasele pieptului. Nu purta nimic altceva in afara de panza moale de tricou in ziua aceea. Isi dorea sa guste cu totul placerea soarelui de primavara – si puteam surprinde, in libertatea ei, puterea gustului acelor raze : gustul abandonului, al cedarii, al atingerii straine – cand se uita asa la mine, aproape ca as fi putut simti ochii unei stele privind scrutator inauntrul meu, cautand sa-mi ghiceasca interiorurile prin arcurile sternului, impingandu-ma cu convingere si fara graba in lemnul din spatele meu.

-Nu te mai uita asa.

Zambetul ei era unul neclintit, si ma simteam o prada usoara sub privirea ei lacoma. Arata de parca ar fi putut sa ma inghita din priviri chiar atunci. Nu mi-ar fi fost atat de teama de intentia ei criminala, cat imi era de invelisurile ce aveau sa-mi cada, odata intrata in gura ei, lasandu-ma fragila si cruda, cu tot ce am mai ramas in soarele de primavara, ce, cu coarne ascutite de Lucifer, se rasucea intr-o miscare de sageata neagra intre penele mele, sa le smulga ude dintre coaste.