...Si nu cred ca ma doare. E doar o bataie in gol, e doar o smucitura – din reflex – o zvacnire a capului in spate, o deplasare a inimii in somn, o incurcatura a imaginilor pe retina cand te intalnesc. Ca la bolnavii de cancer vindecati prin minune, eu nu mai am nimic din tine, dar te simt acolo pentru ca imi amintesc.
Cineva, mort, nemiscat
in mine, mai tremura rareori pe mormant cand alunec pe pamantul intarit de sub
mine, si imi adie parul de o idee. De o idee de respiratie intr-o idee de
persoana a lumii care nu mai exista...
23-03-2014
23-03-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu