Valurile ma poarta mai departe de mal

Am nevoie de cineva care sa aiba grija de mine. Am nevoie de cineva sa aiba grija de sufletul meu chinuit, am nevoie de cineva sa aiba grija de sufletul meu dezgolit. Tu nu ai grija de mine – tu nu faci decat sa il dezbraci si mai tare, iar apoi sa pleci, lasandu-ma in aer liber sa ma ustur din toate partile, zgariind absenta cu unghiile flamande in gauri bruste in piele, ivite ca acele in carne dupa disectie, si ma ustura, si ma jeneaza - gauri negre, mici, ce sufla in corpul meu, de parca ar putea sa se descompuna deodata si sa ma verse afara, ca intr-o stropitoare. Le zgarman si lovesc cu unghia in spatii ce nu le inteleg, caci pareau atat de intregi cu doar cateva ore inainte - le acopar si le opresc din respiratie, punandu-mi toate degetele pe care le am inapoi peste gurile lor - dar nu le pot opri sa respire in mine, si nu le pot ignora rasuflarea rece, asa cum se coboara, ca un animal pe moarte, sa musine cu botul ranile uscate ale victimei si mai fara de vlaga de langa el. Ne simt ca alunecati langa un rau, apa rece venind molcoma in valuri neregulate sa irite usturatoarele crustele noastre; si zac imobila langa albie, fara gest sa o opresc, fara gest sa ma acopar, fara gest sa unesc tristele gaurile mele. As spune ca sunt gaurile noastre, dar nu stiu ce simti tu despre asta, ori de simti ceva defel. Daca ai fi aici, m-as stradui sa-ti acopar tristetea - si tu ai acoperi-o pe a mea. Ti-as umple toate gaurile - pe toate - si nu te-as lasa sa te simti asa, niciodata ca mine - niciodata.
Pentru ca eu am grija de tine. Tu... nu ai grija de mine.

...
Golurile mele sunt mai mari ca niciodata, se largesc sa ma inghita si tremur mai tare ca niciodata din mine zilele astea, de peste tot, de teama sa nu ma trezesc intr-o zi si sa-mi dau seama ca am disparut.

Valurile ma poarta mai departe de mal - apa ma poarta mai departe de mine - distanta... mai departe de tine.