Nu stiam cum e sa
traiesti intr-o alta persoana. Dar stiam cum este sa n-o faci. Stiam cum este
sa fii gol si sa fii o jumatate de ceva – o jumatate de mana, o jumatate de
coapsa, o jumatate de fata, o jumatate de unghie sau de fir de par... o
jumatate de piele, o jumatate de inima, o jumatate de suflet, o jumatate de om.
O jumatate de tine doar pentru ca, acolo undeva, altcineva se tareste cu
aceeasi jumatate lipsa in propriul pustiu, strain, ca si tine, de propria
dorinta.
Stiam cum este sa nu
fii. Pentru ca jumatatile nu sunt cu adevarat, nu-i asa ? Daca am
doua jumatati din ceva, acelea sigur or sa-mi dispara in urmatoarele cateva
ore. Daca am jumatatea aia de
mar de pe masa, maine n-are sa vina s-o mai manance. Daca am tulpina aia
frumoasa de floare, peste o saptamana nimeni n-are s-o mai vrea. Au s-o arunce la gunoi. Numai pentru
ca am incercat sa le rup, sa le am, cand ele se aveau deja pe ele insele. Si inca
sunt. Exista. Se afla... respira si toate cele. Doar ca nimeni nu le mai vrea.
Acum cand nici ele nu se mai vor, caci nu mai ai ce sa doresti cu jumatatea
fericita lipsa. Tristetea nu poate dori nimic.
Nimeni nu poate iubi o
jumatate de persoana. Nicio persoana sanatoasa, nicio persoana intreaga, nicio
persoana adevarata.Iar daca tu m-ai iubit, inseamna ca ai fost la fel de
singur, la fel de nenorocit si de singur ca si mine.
...
Asa ca, da, pot spune,
daca ma intreaba cineva acum ce inseamna sa traiesti inauntrul cuiva, ce inseamna
sa fii cu ea si ce te face sa simti. Te face sa « fii » si este sa « simti ».
Si atat e suficient pentru mine deocamdata.
Si atat e suficient
pentru o explicatie... si un exercitiu de respiratie. De tine...inauntrul meu.
(Te-am inghitit,
dragul meu. Te invarti bezmetic in arcuri inauntrul mintii mele, faci cercuri pe striatiile inimii noastre - sufletul tau nesigur doare asa frumos).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu