"Pe buze
Sa te sarut, ca poate-a mai ramas
Pe ele-o picatura de otrava
Ce mi-o da moartea-n veci vindecatoare!
(Il saruta.)
E calda gura ta!..."
Julieta
De
cat timp cad ?
(De
cate gloante este nevoie ca sa gauresti sufletul unei persoane ?)
De
cat... ?
(De
unul – doua – 21 ? Trebuie sa fie numarul lor in directa proportionalitate
cu numarul de grame pe care il pierde sufletul lui cand se desprinde de corp ?
Trebuie sa il gauresti numai sau sa il darami de tot ? – trebuie sa il
faci sa doara... sau sa il stergi pur si simplu ?)
...timp
cad ?
(Dar
atunci va mai fi ramas ceva din el in amintirea lumii acesteia – daca urmele
lui dispar – si tot ce raman in urma sunt 21 de gloante de plumb, intr-o balta
albastra de sange – asa cum ar trebui sa aiba culoarea sentimentele de moarte ?)
...de
cat timp cad ?...
(Ce
inseamna ca buzele tale sunt albastre precum catifeaua ? Ce inseamna cand
catifeaua e calda ?)
...de
cat ?
(Mai
este ceva din tine inauntru ? Mai este o farama de otrava pe buzele-ti
dragi – o farama doar in sangele-ti curs, sa mai gustam impreuna pentru o clipa
magia cutremuratoare a albastrei atingeri de catifea inainte ca sfarsitul sa te
ia atat de departe de mine...)
...timp.
(Lasa-ma
dara, numai pentru un moment, imbratisarea sufletului sa ti-o cuprind, sa leg
la loc ce mai poate fi legat, sa inviem ce a vrut a muri odata, sa pierdem in
uitare amintirile de sfarsit, de despartire...)
...cad ?
Ce inseamna ca am alunecat? Unde aluneci cand nu mai esti agatat de
nimic ? Unde cazi cand inca stai pe loc ?
Ce
se intampla cand buzele tale devin mai albastre decat catifeaua ?
Catifeaua decat cerul – gura ta decat moartea mea ? Ce se intampla cand
prapastia dintre buzele tale e mai adanca si mai albastra decat cea dinauntrul meu ?
In care ar trebui sa ma afund mai degraba ?... De ce caderea e cu atat mai
dureroasa cand alunec in gauri intunecate din tine decat in cele luminoase din
pamant ? Cum se numeste boala cand sufar de tine ? Inca am
sentimentul de tine in mine. Inca te simt in mine. Ti-ai impregnat sinele ca pe
o boala in mine de care nu ma lipsi, si nici nu vreau a o face.
Esti
inca cu mine, in mine. Atunci cand cad... toate lucrurile mor – numai tu
existi. Toate lucrurile cad – numai noi ramanem pe loc. Caci cadem impreuna.
Atunci
cand tu ai murit, si eu am murit.In mine, s-a dezis totul. In mine, a putrezit
totul – otravit, ars de acidul unei ultimi picaturi ceresti. In mine, o lume
intreaga a murit, si a reinviat cand am deschis ochii in ochii tai. In moarte.
Inca te mai am in mine. Inca ma mai
am in mine. Chiar daca nu mai este nimic acolo si totul a murit acum – nimic...
decat catifea albastra.
Am simtit nevoia sa citesc ceva scris de tine azi.
RăspundețiȘtergeremultumesc, Bianca - ma bucur sa aud asta! :)
Ștergere