Infiltrare

Aplecata peste chiuveta din baie – aplecata peste cada de ceramica din camera de hotel, din dormitoare – aplecata peste trupuri straine, tot de ceramica in raceala lor stranie inauntrul meu – aplecata – durerea din spate pare sa nu-mi mai dea pace de niciun fel si, nestapanita in iritatii usturatoare la suprafata, tipa de toate ghearele si sunetele ce par sa razbeasca prin piele dinauntru. Ustura. Dar spasmele si indoirile nefiresti din oase sunt ascunse rapid de zambete si grimase de placere, cand creatura dinauntru tremura, scancind de sentimente nerostite.

De  nopti intregi, viermele de catifea capata teren in creierul meu si roade cu orele linistit fragmente din ratiunea mea.

De nopti intregi, propriile-mi gheare se intind spre spate sa zgarmane cu furie pielea de plastic ce se desface acolo – fasii-fasii, ca o papusa veche de carpa.

De nopti intregi, unghiile mi-au devenit barci – seringi pentru sangele otravit scuipat inauntru de creatura cea noua, iar trupul a-nceput sa slabeasca, vomitand afara prea mult lichid ca sa mai stie ce este al lui, si ce este al ei.

Faptura fragila a-nceput sa-mi tremure toata si, albastra ca un elf ucigas de padure, se zbate in fiecare noapte sa scoata afara noul trup ce a-nceput sa-si faca loc in el, sa-mplineasca-n inima rece ca o perna de cauciuc un suflet strain de zburatoare ce l-a-nghitit pe-al lui de prea timpuriu.