...Stateam si imi lingeam, ca un caine
amarat, ranile supurande in lumina palida din strada. Stateam sub un felinar si
priveam cum se umple de praf de seara, si ustura, in intepaturi ascutite de
licurici, taietura urata – si zaceam inconstienta pe o lespede de piatra, sa
privesc cum se hranesc din ranile mele fantomele crude ale noptii. Si la tot ce
ma puteam gandi era cum ingheata sangele in mine de raceala lor, si la cum se
imprastie toata raceala aia in vinele din interior, din brate si din picioare
pana sus de tot, langa piept, amortindu-mi cumplit toata vlaga din mine – si la
cum as fi vrut sa vina cineva sa ma acopere si pe mine cu o patura groasa de
stofa sa incalzeasca oasele tari si pustii dinauntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu