« Tin
in mana o tulpina. Eu sunt tulpina. Radacinile
mele se intind in jos catre adancurile lumii, strapungand pamant uscat ca lutul
ars si pamant umed, printre vine de plumb si de argint. Sunt alcatuit numai din
fibre. Toate zguduirile ma patrund, iar povara pamantului imi apasa coastele.
Aici sus, ochii mei sunt frunze verzi si oarbe. Sunt un baietel cu pantalonii
de flanel cenusiu, am o curea incataramata cu un sarpe de alama, aici sus.
Acolo jos ochii mei sunt ochii fara pleoape ai unei figuri de piatra, intr-un
desert de langa Nil. Vad femei care trec cu urcioare rosii spre rau. Vad camile
cu pas leganat si barbati cu turbane. Aud in preajma mea pasi apasati, freamat
si fosnet. (...) Fa sa nu ma vada ! Sunt verde ca o tisa in umbra
gardului viu. Parul meu e facut din frunze. Radacinile mele ajung pana in miezul
pamantului. Trupul meu e o tulpina. Strang tulpina intre degete. Din gura ei
musteste un strop vascos care sporeste incetul cu incetul. Iata, vad ceva
trandafiriu trecand prin fata frunzisului. Iata, raza unei priviri se strecoara prin el. Raza acestui ochi ma
izbeste. Sunt un baietel cu pantaloni de flanel cenusiu. Si ea m-a gasit. Ma
loveste ceva peste ceafa. Sarutarea ei. Totul zboara in tandari. »
Virginia Wolf - "Valurile"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu