Lover's embrace

Si oricand plangea sau lucrurile exterioare o faceau trista, ori de cate ori cineva o facea sa cada sau viata o intorcea din drum, ea venea in bratele mele, se dezbraca complet de haine, de sentimente, de ganduri de ei si de moarte, si statea incolacita in jurul meu, doar respirand, pentru ore intregi. Ma tinea strans si cred ca daca as fi incercat sa o dezlipesc de mine in zilele acelea, nu as fi reusit sau as fi facut-o sa sufere foarte rau, caci asa de tare parea legatura noastra, incat, daca ne-am fi despartit, ar fi aparut rani sangerande in carne.

Asa ca pur si simpu o lasam, o lasam in mine si nu ma feream de ea. Ar fi coborat, ar fi alunecat sa se topeasca in piele, in sange, in parti indepartate si intunecate din mine – si cred ca in zilele acelea se dizolva in mine imbratisarea ei – da, se dizolva in mine – iar eu ma simteam mai linistit, de parca as fi adormit in sfarsit, calm, nedureros si complet.

Ma cuprindea puternic intre bratele ei, ca intr-o cusca calda de piele, si stransoarea ei ma acoperea intru totul ca sa nu mai am nicio gaura de scapare in causul blond al trupului ei – ma inconjura, ma strangea cu convingere de toate partile din mine, de toate cele slabe, de tot ce era fragil, si moale si rupt – de toate gaurile, de toate ranile, de toate nimicul ; si, in loc sa ma faca sa racnesc de durere, inchisoarea ei ma calma, sigura si neclintita asa cum cobora in mine, tare precum metalul cel mai dur, dar calda si parfumata de sangele ei, sa zdrobeasca toata murdaria, sa imprizoniereze toti demonii, sa loveasca pe loc toate prapastiile, dintr-o singura calcatura a podului palmei ei pe inima mea zguduita de spasme – sa incremeneasca – sa incremenesc din sentimente, din mine insami – din a simti, din a avea, din a gandi durerea.

Iar cand totul disparea, cand lumea toata ar fi murit, iar toata durerea s-ar fi transformat in cenusiu fara gust, fara sentiment, eu as fi adormit pe moale din ea – pe moale din iubita mea – pe legaturile bratelor noastre ingemanate, sa gust linistea in adancurile mele – acolo unde, mai inainte, erau goluri – sa scrasnesc tot ce a mai ramas din ele in ganduri, in vise, in sentimente – in sentimente calde de tine – de tine pe pielea mea, de tine pe carnea mea, pe sangele meu sarat, proaspat supurand din rana – de tine vindecandu-ma, de tine inghetand, sufland in arsuri din sufletul meu si adormind acolo, incremenita ca si mine, murind durere, murind iubire... pentru totdeauna.