An ongoing madness has led me astray"
M-am
saturat. S-a terminat cu sentimentul asta.
M-am
saturat. M-am saturat – trebuie sa se termine.
Amintirea ta trebuie sa se termine, iar
cerul meu sa scuipe sange, si mai mult sange – oricat este nevoie – pana scapa
complet de numele tau, vomitandu-te in ganduri moarte de tine, din tine, despre
tine – despre mine si despre tot sentimentul de noi, de « noi »-ul
care nu vrea sa mai sa dispara – totul afara, totul mort si saturat... saturat...
saturat.
Am
oprit totul si am intors lumea pe dos. Acum ca toate lucrurile si-au schimbat
chipurile, acum ca toate valurile au cazut, iar cerul s-a rupt, in paraituri
ascutite dezlegate nemilos de pe inalturile albe, toate penelurile mele au
innebunit, iar culorile au racnit o data pe o zare de sange – doar o data...
Culorile lumii mele au racnit o data de
durere, iar lumea a cazut in foc si sange.
Acum, in spatele ochilor mei, nu mai e
lume, nu mai e viata... Nu mai sunt oameni, nu mai sunt ape, ori aer, ori
gheata rece pe cerurile invinetite de tipete – nu mai e lumina, nu mai e forma,
nu mai e tine in camera obscura a
pamantului, si nu mai e durere in minele secat de boala. Aici e singuratate, si
e nimic, si e moarte... dar cel putin nu mai e tine, nu mai e sentimentul asta bolnav de tine sa ma innebuneasca, sa imi tipe, sa ma loveasca... pentru ca nu
esti tu aici.
Boala mea a iesit – e afara – dupa ce m-a
acoperit complet, dupa ce mi-a orbit lumea – sa orbeasca si stelele, sa
innebuneasca si florile, sa turbeze si apele, si pasarile, si norii de durerea
mea – si sa scrascneasca toate – un scrasnet vanat si prelung – sa planga golul
o data... O data si apoi sa se sfarseasca. Sa se sfarseasca lumea mea...
Diluare:
Daca nu mai imi vad reflectia – daca nu
mai imi vad trupul – mainile, si picioarele, si oasele de argint ce tin totul
laolalta, ce tin pamantul sa nu ma traga dupa el, toata oale si surcele in
praful de dedesubt – cum am sa mai stiu care sunt eu in lumea asta mare ? Daca
ochii mei au orbit de lumina, cum am sa-mi mai gasesc drumul, cum sa fac sa nu
imi pierd sufletul si sa il ratacesc in drumul meu de pulbere prin intuneric ?
Daca tot universul asta vanat si bolit de moarte a orbit ca si mine de toata
lumina, cum avem sa stim sa nu fim absorbiti de tot negrul asta greu cand o sa
cada tot in noi, izgonit de stelele chircite de durere, izgonit din golurile
arse de sange – izgonit de tot spatiul din afara, de toata viata si de toata
intristarea lumii – planganda si curgand calda asupra noastra, caci nu mai are
unde sa ii faca loc in ea...
Amarati de oameni vii, picurati cu ploaie
otravita de moartea universului – amarati de oameni vii, picurati cu moarte pe
gatlejurile date peste cap, largite din toate unghiurile sa intinda carnea, sa
intinda celulele si durerea si microbii nevazuti din ele – amarati, amarati de
oameni... cascati dupa o gura de doctorie cereasca din inaltul pe care nu pot
sa-l mai vada si primind sange inapoi – sange negru, inghitit cu de-a sila, sange mort, vascos din
insasi stelele ce pareau atat de indepartate inainte. Dar acum toate s-au strans.
Lumea, parca atat de mare si dilatata de fericire, s-a adunat toata in
intuneric, in suferinta ei la comun, in boala ce a chiricit-o pe toata si a
adus-o sa se inchine pentru un strop de linistire pe pamant.
Si daca i-as putea vedea – oamenii – acum –
probabil m-as ingrozi si mi-ar arde ochii de rosul lor – de rosul oribil, de
rosul ucigas, de rosul criminal... al durerii lor. Oameni... neoameni acum –
fiinte cu doua maini si doua picioare – tarandu-se bezmetic pe pamanturile
brazdate de vinisoarele pulsande ale pamantului – singurele cu putinta vii si
miscatoare acum – si umflate, inundate – inundate complet. De toata durerea. De
tot lichidul. De tot sangele lumii asteia moarte, lumii asteia secate care a
putrezit... si a plans lacrimi de rubin in ochii si in gaturile fiintelor
puternice, singurele – oamenii – atat de frumosi, unicii – fericitii – atat de
vii, atat de « bolnavi » de fericire inainte, ... de iubire. Incat
pana si stelele ii invidiau din inalturi.
nice nice
RăspundețiȘtergere