joi, 17 octombrie 2013

Orasul bolnav de frumusete - Indragostitul III - Imunitatea

Nu te stiu, deci nu am cum sa te iubesc. Nu te iubesc, deci nu am cum sa sufar. Nu sufar, nu am cum sa ma imbolnavesc. Nu plec in cautare de oameni, de suflete, pentru a nu risca sa te gasesc, sa te intalnesc pe tine vreodata. Nu imi doresc sa mor, vezi tu...

Numai oamenii frumosi mor. Numai ei se stiu, numai ei isi cunosc infatisarea, limitele, suferintele si finitudinea. Numai oamenii frumosi au dorinte. Numai ei stiu sa implineasca, sa se bucure, sa construiasca – ce ? – lucruri care apoi se doboara inapoi peste ei, pentru a-i lovi cu propriile dorinte. Numai oamenii frumosi se indragostesc, au vise, au slabiciuni. Numai ei se zdrobesc pe sine. Numai ei cauta sa se raneasca. Numai ei mor. Numai ei se imbolnavesc de moarte...
 
Daca nu ma imbolnavesc, nu am cum sa mor.
Daca nu mor, am sa traiesc vesnic ?

Daca nu ma cunosc, nu ajung sa imi doresc.
Daca nu imi doresc, nu pierd, nu sufar.
Daca nu sufar, nu ma imbolnavesc.
Daca nu ma imbolnavesc, nu am cum sa mor.
Daca nu mor, am sa traiesc vesnic ?...

Si daca nu ma cunosc, de ce mi-as dori asa ceva – vesnicia ?
Daca nu mi-as dori, nu as avea ce sa pierd, ce sa sufar
Ce viata sa am...
Ce viata vesnica.
Si atunci ? Daca as trai atata – cine ar fi acela ce ar face-o –
- Cine ar fi cel ce ar trai 
O vesnicie de zile?
Caci eu nu sunt acela –
- Eu nu ma cunosc
Eu
Nu exist.

Existi tu, exista el... Existati voi, exista ele, ei, toti ceilalti. Eu nu. Pronumele grupei intai s-a sters si lumea mea a murit.

M-am sters si am disparut. Lumea a tremurat o secunda si apoi s-a fisurat. Daca eu nu exist, nu avem cum sa existam nici noi... Tu nu poti sa ai pereche, tu nu poti deveni noi niciodata. Esti singur. Daca eu dispar – tu ramai. Dar esti condamnat, vezi tu...
Esti condamnat la nimic, te opresti... Timpul se opreste pentru tine, de cand ma astepti pe mine.
Condamnat... la viata vesnica, pentru ca nu ai iubire si nu poti suferi, nu poti avea durerea, sentimentul.
...la anulare de sine, pentru ca nu mai stii cine esti tu, daca nu poti fi noi... Pentru totdeauna singur. Si sanatos, imun la boala. In afara mea. In afara noastra. In afara iubirii si a virusului acestei lumi vicioase.

4 comentarii:

  1. Mă gândeam la ce ai spus în început... "Numai oamenii frumosi mor. Numai ei se stiu, numai ei isi cunosc infatisarea, limitele, suferintele si finitudinea." și așa mai departe. Mi se pare că oamenii aceia sunt frumoși tocmai pentru că știu și pot toate astea...
    Un frumos simte toate astea, dar unul care nu e frumos nu are de unde să știe că nu e frumos, poate doar să intuiască, dar nici asta nu-l poate răni prea mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Imi face mare placere comentariul tau si ca pot sa discut pe tema asta.
      Intr-adevar, am vorbit despre frumusete aici, si despre oameni frumosi care pot, care reusesc si care traiesc - dar frumusetea aici are un sens otravitor. Si titlul - "Oras bolnav de frumusete". Conceptul lor de frumusete este gresit. Increderea lor uriasa, felul in care se supraestimeaza, felul in care se acopera pe sine de teama ca nu sunt placuti in adevaratul sens, ci numai in cel superficial - frumos... Unul care nu e frumos nu inseamna neaparat ca nu este, ci ca se accepta pe sine - nu se denumeste ca fiind "frumos", ci el insusi - ceea ce este cu adevarat, in afara normelor acestei lumi.

      Ștergere
  2. Apropo, ai un playlist sick. Uitasem de Puscifer... și unde ai găsit muzica aia clasică?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Ma bucur ca iti place. Pur si simplu, s-a adunat de-a lungul timpului.

      Ștergere