Te rog, te rog, nu te termina, nu te termina inainte sa apuc eu sa o fac
Da-mi voie, nu te opri...
Nu te termina
Lasa-ma pe mine
Am sa o fac eu
Te termin frumos
Te leg de mine, vei stii cumva
Ca sfarsitul nu vine atunci cand il doresti tu
Ci cand eu te ajut
Si il terminam impreuna.
Acolo unde ma termin eu, incepi tu. Frumos, firesc, ca si cum m-ai
continua pe mine printr-un nod ascuns, undeva sub tample, atunci cand m-ai
sarutat apasat si ti-ai lasat acolo, inauntru, o particica din tine sa se lege
de ale mele, pacalind legea firii de dedesubt, care era prea ametita de
sarutarile tale ca sa mai impiedice fenomenul ciudat ce i se petrecea... O
parte dintr-o alta lume se interceptase cu a mea, un alt soare stralucea
inauntru, o alta iarba isi facea loc pe drumurile din mine – si acum incepusem
sa uit, ca si cum nu le stiusem niciodata inainte, sau nu ar fi fost important
de stiut – unde duceau ele – dar acum stiam ca este, pentru ca, cumva, undeva,
ele se intalneau cu tine. Si nu puteam sa ratacesc calea spre tine in
drumurile dinauntrul meu.
Sangele palpaia cald, ca aprins de o vraja ascunsa si, imperceptibil, pe
sub piele, incepuse sa se iveasca o stralucire aparte care devenea vizibila
numai in zilele cand soarele tau incepea sa rasara peste noaptea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu