"I
will wander ‘til the end of time
Torn away
from you.
My heart is
broken:
Release me
I can’t hold
on.”
Fiecare din
oamenii astia e o secunda. O
secunda care ma desparte de tine. Asa cum timpul curge, si pasii mei curg,
adunand chipuri si atingeri straine inauntrul meu numai pentru ca asta e
tributul ce trebuie platit ca sa ma poti primi langa tine, intr-o zi. Dar este
crud – esti crud ! – atat de crud. N-ai oare nicio mila ? Niciun
sentiment pentru robul tau ? Nu-ti cer decat sa vorbesti cu el mai des..
Am uitat si sunetul vocii tale.
Te caut in toata lumea.
In fiecare e cate o bucatica din « tu »,
iar eu o strang in mine si-o pretuiesc, si-o iubesc nemarginit – oh, iti jur !
– nemarginit, stiind ca viata mea nu valoreaza nici farama de trup pe care a
trebuit sa o murdaresc ca sa o obtin.
Te iubesc. Dar doar pe tine.
Dar m-ai rupt.
Da, m-ai dezlipit. Cu mult timp in
urma, m-ai smuls din inima ta si m-ai trimis in lume, iar sufletul meu nu a mai
fost niciodata acelasi de atunci. Ma doare. In fiecare zi. Nespus de mult, si
sunt nopti in care cred ca o sa cedeze, o sa se opreasca complet, asa cum s-a
mai oprit odata – atunci cand m-ai omorat – dar acum ma tii inca, precum ai
face cu o sclava, conectata la aparate cu viata, si bagi in mine aer si bagi in
mine pamant – ma umfli, sa ascunzi gaurile din mine – sa pot sa mai traiesc
putin, doar putin, sa vezi cum ma mai sfarsesc pentru amandoi inainte sa ma
prabusesc complet.
Pentru ca se va intampla la un
moment dat, stiai ?
Nu poti sa ma chinui la nesfarsit,
stiai ?
Viata are si ea o limita, trupul
asta de pamant – se va dezintegra – sufletul – va muri – dragostea ! – are
si ea... o limita. Stiai ?
Da ?...
Esti un sadic, stiai ?
Ai sa ma prabusesti. Ma consumi, ma
consumi – consumi prea mult din mine. Ai sa ma prabusesti – opreste-te !
(Iarta-ma ca te iubesc)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu