« Incepusem sa vad un fel de
ordine in dezordine. Voiam sa fiu ridicata si asezata din nou si din nou. Voiam
sa fiu manevrata de manile lui. De mainile lui ingrijite si elegante. Voiam sa
fiu unul din obiectele lui. »
Voiam sa fiu folosita. Nu iubita –
folosita. Simteam ca nu as fi putut sa il mai iubesc la fel daca m-ar fi iubit
si el pe mine, inapoi. Nu imi doream asta din partea lui... Imi inchipuiam, in
naivitatea mea, ca as putea sa trec neobservata si sa gust clipele in care il
vad, ca pe respiratii secrete din corpul cel drag inauntrul meu, furate si
pastrate pe furis ; ca nimeni nu ma va observa si ca as putea sa il adun
in mine, asa cum aduna oamenii suveniruri din calatorii – el era singura
calatorie pe care o cunoscusem vreodata. Si nici macar nu intrasem in tara
straina pe care o reprezenta. Stateam, la granita si priveam peste bordura.
Credeam ca, daca m-ar ignora complet, as putea
fi asemenea tot mai mult unuia dintre lucrurile neinsufletite care ii treceau
prin mana mereu si ca, intr-o buna zi, m-ar lua si pe mine, fara sa-si dea
seama, si m-ar pune intre celelalte, tacticos si cu atentie, pe o vitrina sau
intr-un sertar, sa se uite la mine mai tarziu. Nimic nu mi-ar fi facut mai mare
placere...
Nimic nu m-ar fi bucurat mai mult
decat sa trec acea bordura intre mine si el, chiar si prin efractie, intre
maini rigide, necunoscatoare de caldura cu care ma prefaceam lichid in palma
lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu