Blasfemie

Nimic nu ma deranjeaza mai tare decat atunci cand ma iei si incerci sa te uiti la imaginile noastre in oglinda – nimic ! Eu iti apartin tie inauntru – te iubesc inauntru, iti mangai ramificatiile de oase si iti sarut organele cu buzele sufletului – eu te ating si iti daruiesc in locuri pustii pe care nici nu credeai sa le ai, si de aceea iti par atat de stranii acum – eu te implinesc complet, si esti mai mare acum, si mai frumos cu mine in lumea ta. Nu suntem noi in lumea noastra – suntem tu in lumea ta. La ce te uiti cand privesti in oglinda esti tu – tu – de doua ori tu – si nici macar, caci esti altul acum, un tu mai intunecat, cu toate spatiile de lumina usturatoare dinauntrul tau pe care le-am acoperit cu carnea mea – iar oglinda de sticla nu ar putea reda niciodata imaginea asta. Oglinda nu ar putea niciodata vedea pe noi doi. Iar tu, cautandu-ma acolo, nici ca ai putea sa faci un sacrilegiu mai mare, cautand in oglinzi de lut chipul iubitei tale de cer – tu, cautandu-ma acolo, nu faci decat sa ma scoti in afara ta, sa ma izolezi la o strangere de mana, in exteriorul de praf si soare...

...cand eu sunt intunericul tau. Eu sunt inauntrul tau. Ia-ma intreaga acolo. Si iubeste-ma, si priveste-ma daca vrei , iti dau voie sa te uiti la mine. Doar, te rog, nu ma goni... Cu mine atat de mult inauntru, nu vorbi despre chipurile mele in afara.

(Eu sunt micul tau secret)