Si ma uit la noi – trecem prin
spatii ca si cum am trece prin linii de fum, in realitati pe care nu le-am
vazut niciodata mai clar pana acum, si alunecam, facuti moi, in gauri de pamant
ca in gauri in imponderabilitate desfacute sul in noi, si plutim – plutim inauntru
ca si in ceilalti, si suntem toti impreuna ca si cum ne-am vedea altfel si nu
ne-am crede in niciun alt fel mai adevarati, mai credibili decat in irealitatea
spatiului astuia perfect care ne desparte. Lumea asta devine mai frumoasa –
oamenii – mai noi, mai vii, ca si cum nu s-ar fi nascut niciodata aievea pana
acum – si sunt mai proaspeti, mai intunecati, ca si cum nu ar fi putut
niciodata straluci cu adevarat in lumina bolnava de afara. Suntem mai adevarati
acum, suntem mai intunecati, dar in intunericul nostru nu traim raul si nu
gasim sfarsirea, neagra, cruda in moarte ; pentru ca totul incepe de acolo si se continua prin ei – prin ceilalti pe care ii avem
atat de aproape acum, intregi – si pe noi, la fel de intregi inauntrul lor.
Lumea devine mai frumoasa, oamenii
mai frumosi..
..si ii iubesc mai mult, ca si cum
nu i-as fi iubit niciodata. Si ii iubesc cum nu am iubit niciodata, poate
pentru ca nu aveam niciun fel de sentiment pana acum si sunt mai impacata.
Traim intr-o minunata, pretioasa claritate – iar puritatea nu-mi mai apartine
mie acum – ne apartine noua. Si nu le mai apartine trupurilor noastre, ci
sufletelor, si oglinzilor de sub pamant care ne reflecta atat de bine cumva –
poate pentru ca nu le-am recunoscut niciodata pana azi. Poate pentru ca nu ne-am recunoscut niciodata pana azi,
pentru ca nu m-am recunoscut... Si
nici pe voi, si nici viata, si nici spatiile atat de perfecte dintre noi care
ne despart si ne compun la loc atat de bine...
...in
realitatea noastra perfecta.
Melodios text. Ultima frază mi-a amintit de "Vrăjitoarea din Portobello" și ea se luptă să înteleagă/acopere spațiile... albe.
RăspundețiȘtergereFelicitări.
Cunosc stilul lui Coelho :-) Intr-adevar, poate fi si un sens mistic in postarea asta, unul care se apropie de intelegerea lumii in spatii albe si negre.. E o idee interesanta. Desi, recunosc, nu la asta m-am gandit cand am scris. :-) si multumesc pentru comentariu, chiar mi-a facut placere.
Ștergere