Toti spun despre noi ca incercam sa
fim ceea ce nu suntem – ca ne facem a parea tot timpul, pentru ca nu putem sa
existam pur si simplu.
Dar nu este adevarat. Cine poate sti ?
Cine poate sti ?...
Nu suntem
obligati sa fim aceeasi persoana care am fost acum 5 minute.
Nu suntem obligati sa iubim aceleasi
persoane pe care le iubeam cu 5 ani in urma.
Nu suntem obligati sa fim constanti
nici pentru 5 secunde, asa cum nici aerul pe care il respiram nu este acelasi
nici pentru o scunda.
Sufletele noastre sunt ca aerul. Pot
veni si pleca din acelasi loc, fara sa fie invinovatite pentru firea lor
calatoare, cat ai zice peste.
(Si daca nu poti sa accepti asta la
mine, poti sa te duci dracului.)
...
Nu sunt aceeasi – nu sunt aceeasi.
Pamantul, vantul ma roteste, vremea ma schimba – apa, aerul ma dilueaza –
soarele, luna – imi aleg culorile. Cainele imi linge palma pe care ramasese
amprenta ta 5 minute in urma. Micul dejun imi sterge gura si buzele pe care
pretinzi sa le fi sarutat candva, poate chiar cu 5 secunde in urma. Somnul si
gandurile ma fura tie, si atunci cand dorm uit de tot ca existam. Ai putea la
fel de bine sa nici nu existi. Nu ramane nimic din tine in noapte. Nu ramane
nimic din tine in mine. Nu esti.
Imi place prima parte! Bine punctat!
RăspundețiȘtergere