vineri, 3 ianuarie 2014

La tristesse durera toujours



Trebuie sa existe o schimbare. Trebuie ca lucrurile sa se schimbe cumva. Dar, cu toate astea, toate lucrurile pe care le facem sunt la fel, mereu spre mai raul nostru, si ne incapatanam sa ne autodistrugem de parca in asta ar sta sensul intregii vieti, si singura noastra dorinta. Ne indreptam, voit, in alegerile noastre, numai catre ceea ce ne face cel mai rau cu putinta. E ca un facut. Pentru ca nu putem sa murim – si nu putem sa ne luam vietile in fata lui Dumnezeu – ne facem rau, ne chinuim, ne schingium, toata viata asta prea lunga. Si raul e tot un fel de moarte. Si tortura. Si neiubirile pe care nu le putem simti.
Pentru ca ne dorim prea mult sa murim.

2 comentarii:

  1. mi-a placut mult "Si neiubirile pe care nu le putem simti./Pentru ca ne dorim prea mult sa murim."
    ne otravim moral, ca mai apoi sa ne tratam trupurile cu alte amaraciuni...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) ai inteles foarte bine ideea din postare. da - intreaga viata nu este decat un proces de otravire lenta, indiferent cat ne amagim cu antidoturile ei false.

      Ștergere