Ziua de azi este doar o zi de ieri mai buna

Si, pe cand stateam acolo, cu capul culcat pe o mana, cu lucrurile mele inconjurandu-ma si cu mirosul parfumat, cu iz intepator al pielii familiare in mintea mea ca un descantec pentru toate zilele rele, aveam impresia ca spatiul imi este cunoscut, la fel ca in cealalta parte, si ca totul se petrece in acelasi mod, in serile in care obisnuiam sa ma relaxez, in propriul meu spatiu intim. Dar nu era locul ala. Eram tot eu, erau tot ale mele, dar nu locul ala – nu locul ala – fereasca D-zeu ! – nu locul ala. Si nu mai eu eram eu in el, dizolvandu-ma cu toate acestea, si ajungand chinuita, distrusa de propriile lucruri pe care voiam sa le iubesc – nu, eram eu, cu ele, dar fericita – ele acolo, eu aici – si fara sa ne distrugem unele pe celalalte, niciodata din nou.

Si acesta era noul meu loc, si noua mea casa, si noul meu an – si erau toate ale mele, pentru ca nu ma mai sufocau, cu infrigurare, strangandu-mi suflul si inima in mijlocul lor. Sufletul meu era liber acum. Liber sa le iubeasca si sa le paraseasca cand avea sa vrea el. Pentru ca este al meu, si al nimanui altcuiva. Iar meu este unul singur. Si nu era acolo, poate nici aici, dar oricum mai bine putin cate putin...

Ce inseamna pentru ei sa vina noul an ? Nimic nu inseamna. Nimic important, in orice caz – ce este important, este ce inseamna pentru mine. Si nici pentru mine nu este prea mult, dar este – sa sper ca la anul, poate, va fi mai mult, iar asta nu este putin. Nu – nu este nici pe departe putin lucru. De fapt, este mai mult decat as putea cere, daca ar fi sa ma gandesc la ceva care sa conteze pentru mine, in mod normal – ar fi probabil o dorinta despre sentimente, sau despre lucruri, sau despre oameni – dar, vezi tu, asta nu inseamna nimic – pentru ca oamenii si sentimentele si lucrurile se duc de fiecare data, uitate sau faramate de cineva – de vreun vis de prea mult cateodata – iar visele raman vise mereu, si tot ce avem este speranta ca, in ziua de maine, ele sa devina ceva mai mult. Asa ca eu aleg sa-mi doresc numai asta – speranta – sa sper pentru ceva mai bun, oricat de mic – si sa cred ca o sa il primesc, orice mi s-ar alege sa fie el.

Pentru ca oricum nu primim niciodata ce alegem noi.